| REZUMAT: |
Făgăduințele definesc într-o proporție semnificativă relația
dintre om și Dumnezeu în Vechiul Testament. Acestea
se datorează iubirii lui Dumnezeu, purtării Sale de grijă și
nu în ultimul rând dorinței Lui de restaurare a firii omenești
căzute în păcat. Făgăduințele îl așează pe om într-un orizont
al așteptării, în care nădejdea și credința în Dumnezeu sunt
definitorii pentru împlinirea celor făgăduite. Această modalitate
de interacție între Dumnezeu și om reprezintă un
punct de plecare pentru reintrarea în starea de comuniune
care a fost pierdută prin neascultarea protopărinților, și pentru
reorientarea omului spre telosul rânduit de Dumnezeu
încă din momentul creării. Cu alte cuvinte, făgăduințele îl
poziționează pe om în câmpul asemănării, orientându-l spre
mântuirea pe care o va dobândi prin ascultarea cuvintelor
dumnezeiești. |
|