| REZUMAT: |
Rolul autorității publice ı̂n susținerea dezvoltării economice s‐a schimbat fundamental ı̂n decursul timpului. La ı̂nceputul teoriei dezvotării economice, guvernul central a reprezentat promotorul principal al dezvoltării prin politici de „sus ı̂n jos” care susțineau proiecte industriale mari, subvenții directe, scutiri de taxe etc. Mai apoi, atât autoritatea publică centrală cât și cea locală au fost considerate coordonatori ai procesului de dezvoltare, lăsând loc implicării mediului privat și al celui non‐guvernamental. Astfel, planurile de dezvoltare erau hotărâte tot de autoritatea publică, după consultarea ı̂n prealabil a celorlalți doi parteneri. În prezent, teoria economică rezervă autorității publice, ı̂n special celei locale (cea centrală nemaifiind considerată a fi un actor principal) doar rolul de a crea condițiile esențiale pentru dezvoltarea și intensificarea activității economice, limitând implicarea directă a acesteia ı̂n economie și promovând luarea deciziilor ı̂n mod participativ. Așadar, administrația publică locală are responsabilitatea de a asigura un cadru legislativ transparent și ușor de aplicat, spațiu adecvat pentru derularea de investiții și o pregătire de calitate a resurselor umane.
Autoritățile publice locale trebuie să acorde o mare atenție tipurilor de investiții stăine
pe care le atrag și să meargă dincolo de numărul de locuri de muncă nou create pentru
a cerceta calitatea acestora. În competiția acerbă pentru atragerea de investitori, localitățile
trebuie să se decidă asupra tacticii competitive pe care o adoptă. Fie adoptă politica
costului mic al forței de muncă și caută orice fel de investitori străini, fie stimulează
pregătirea resursei umane, ı̂ncearcă să devină atractive pentru resursa umană pregătită
prin servicii publice de calitate și caută să atragă investiții cu o valoare adaugată mare.
|
|