| REZUMAT: |
Cititorul va descoperi în paginile ce urmează o grupare de texte care - interferând nu o dată - abordează tematica vastă şi constructivă a multiculturalismului sub variatele sale forme: expresie, substanţă, concept şi moştenire. Pentru a fi mai precişi, fiecare ar trebui conturat în câteva cuvinte: ca expresie pentru că este o realitate care, dincolo de a se impune intrinsec, se exprimă cultural şi civilizaţional pe un teritoriu dat (geografic, dar nu mai puţin intelectual!); ca substanţă, pentru că multiculturalismul îşi are propriile sale concepte, propriile sale esenţe care depind de mai mulţi factori decât simpla coexistenţă a unor grupuri culturale diverse într-o anumită regiune; ca şi concept, pentru că substanţa multiculturalismului are nevoie de o structură de idei bine închegată şi de o organizare pentru a fi mai bine exprimată, dobândind capacitatea de fi transformată într-o veritabilă politică; în fine, ca moştenire, aspect sub care se grupează toate celalalte trăsături şi care, derivând din istorie, cumulează sensurile cele mai depline. Transilvania, prin istoria sa, a devenit scena în care îşi desfăşoară viaţa, alături de români, un număr de naţionalităţi cu un trecut prestigios şi cu caracteristici culturale specifice
Volumul de faţă este o dovadă a faptului că Universitatea Babeş-Bolyai - instituţie simbolică a Transilvaniei, constituită în areopag intelectual al acestei regiuni din Europa Centrală — îşi asumă nu doar moştenirea multiculturală, ci şi responsabilitatea menţinerii şi fructificării ei, dând naştere unui model academic care poate servi drept germene identitar întregii regiuni. într-o Europă pe cât de diversă, pe atât de prinsă în dinamica globalizării, Transilvania se singularizează prin bogăţia etnică, şi - corolar - prin suita de interacţiuni culturale căreia aceasta îi dă naştere; este, în acest moment,singurul teritoriu din Europa care, datorită diversităţii etnice şi religioase, poate reflecta acel grad de transnaţionalitate specific universalismului medieval şi coroanelor multinaţionale ale Europei central-răsăritene (Sfăntul-Imperiu, Ungaria, Polonia,Austria); este, în acest moment, singurul spaţiu civilizaţional din Europa în care multiculturalismul înseamnă mai mult decât un concept - el e o realitate trăită. Să o spunem împreună cu Jacques Rupnik sau Franqois Fejto: referinţele la modelele teoretice americane de \"interculturalitate\" şi \"multiculturalism \" concepute în secolul XX, atât de frecvent apărute în analizele Europei de azi, pălesc în faţa realităţilor inter culturale şi multiculturale efective ale Europei Central-Răsăritene, urcând până în secolul XII şi care se constituie într-un cadru de viaţă plurisecular. [...]
|
|
