VARGA Attila
UNGARIA ŞI CONCILIUL VATICAN I ÎN MEMORIALISTICA ECLESIASTICĂ

 
  TEOLOGIE
   
  973-610-229-7
  2003
 
  SOLD OUT
  pcs. add to cart
   
SUMMARY: Câteva cuvinte pentru început... Am început să lucrez la acest subiect extrem de incitant încă de pe vremea când studiam Istoria Bisericii pe băncile facultăţii. Pe atunci, profesorul şi mentorul meu, domnul Nicolae Bocşan, începea să lucreze la transcrierea jurnalului de călătorie la Roma al Arhiepiscopului Vancea, fapt care mi-a stârnit un interes deosebit pentru cercetarea acestei teme, mai ales în condiţiile în care aceasta viza şi Biserica Romano-Catolică, un mai vechi domeniu de mare interes pentru mine. La recomandarea profesorului meu, am luat ca şi temă de masterat „Imaginea Conciliului Ecumenic Vatican I în presa maghiară din Transilvania\", realitate care mi-a deschis noi orizonturi de cercetare în urma cărora am avut parte de cele mai minunate surprize în sensul că, în urma peregrinărilor prin marile arhive eclesiastice din Ungaria, am avut şansa deosebită de a descoperi două jurnale intime de călătorie ce au avut menirea de a aduce o lumină nouă în ceea ce priveşte Conciliul Vatican I şi Blocul Germanic. Ieşind de la Bazilica Sf. Ştefan din Budapesta, într-o frumoasă zi de duminică din anul 2002, am nimerit într-un imens anticariat academic situat undeva în spatele bisericii şi, studiind fondul de carte veche, am găsit o monografie a Arhiepiscopiei de Veszprem în paginile căreia se puteau citi o serie de relatări personale ale episcopului János Ránolder, inclusiv din perioada Conciliului Vatican I. O inspiraţie de moment m-a determinat să iau legătura cu cei care aveau în grijă fondurile arhiepiscopiei de Veszprem, domnii Kormendy Jozsef şi Rajczi Pal, în speranţa de a găsi relatările complete ale episcopului Ránolder. Presupunerile mele s-au adeverit ca dovadă că, între alte documente extrem de interesante, am reuşit să găsesc primul jurnal de călătorie la Roma pe care, la fel ca şi pe cel de-al doilea găsit în Arhiva Primatului din Esztergom, l-am redat în variantă bilingvă, română şi maghiară. Prelucrarea lor nu a fost deloc uşoară, mai ales în cazul primului jurnal. Limbajul - ce-i drept extrem de picant şi de interesant - a fost presărat cu numeroase expresii în limbile: latină, germană, franceză etc. fapt care l-a făcut să fie extrem de greu de tradus şi de prelucrat. Am reuşit să duc la bun sfârşit efortul meu datorită sprijinului şi a indicaţiilor extrem de preţioase pe care le-am primit de la colegii şi prietenii mei pe care bunul Dumnezeu mi i-a dat alături. [...]