NEMETI Sorin
SINCRETISMUL RELIGIOS ÎN DACIA ROMANĂ

 
  ISTORIE, FILOSOFIE
   
  973-610-380-3
  2005
 
  SOLD OUT
  pcs. add to cart
   
SUMMARY: Prefaţă. Cercetarea sincretismului constituie unul din cele mai dificile subiecte care se pot aborda privitor la religiile antice. Dificultăţilor inerente, datorate aspectelor psihice care sunt greu de surprins, de abordat şi de înţeles, li se adaugă dificultăţile cauzate de informaţia lacunară. Din aceste motive - şi nu pentru că subiectul n-ar fi atrăgător - o lucrare specială dedicată sincretismului religios în Dacia romană nu s-a scris încă, totul rezumându-se până acum la câteva constatări cu caracter general ori la încercări de descifrare \"punctuală\" a unor monumente sincretice. Sorin Nemeti a avut curajul unui asemenea demers. Analiza sa purcede de la problematica generală a sincretismului ca opţiune culturală. A pornit de la diferitele teorii moderne asupra formelor sincretismului religios antic, de la diversele tipologii, surprinzând critic deficienţele acestora din urmă, pentru ca să aplice pentru cadrul concret al cercetării sale cele mai utile constatări din bibliografia internaţională. După analiza tipologiilor lui Leveque, apoi a aceleia construită aproape involuntar de Motte şi Vinciane Pirenne-Delforge, în sfârşit - aceea a lui Le Glay, concluzia autorului este că tipologizarea sincretismelor este numai parţial utilă. Acest cvasi-refuz al ordonărilor este în concordanţă şi cu alte aspecte ale cărţii, autorul - sub influenţa subiectului, poate şi prin propriul mod de gândire - fiind din capul locului adeptul unui pan-sincretism atât al figurilor divine antice cât şi al cercetării moderne. Spirit critic, autorul sesizează \"clişeele interpretărilor moderne\" care ar simplifica nepermis cercetarea politeismului epocii imperiale. Pentru Sorin Nemeti studierea în detaliu a sincretismului s-ar confunda cu studiul religiei provinciei Dacia în totalitatea sa. De aceea îşi propune doar studierea proceselor sincretiste, nu a figurilor divine rezultante. Considerând că analiza cauzelor sincretismului este lipsită de obiect, autorul conchide că va putea totuşi, prin stabilirea parametrilor fenomenului, a criteriilor esenţiale şi a modalităţilor de producere, să ajungă la o definiţie univocă a sincretismului. Autorul dezbate interpretatio antiqua şi formele sale clasice, interpretatio Graeca şi interpretatio Romana ca şi feluritele inlerpretationes barbare. Autorul dezbate henoteismul şi tendinţele monoteiste. [...]